Dimitrie Voinov (n. 6 februarie 1867, Focșani - d. 7 iulie
1951, București), biolog, zoolog, histolog, citolog, fondatorul Şcolii româneşti
de citologie. Membru al Academiei Române.
Biografie
A absolvit școala primară la Focşani, după care s-a înscris la Liceul Internat din Iaşi, unde a fost coleg cu Emil Racoviţă și Grigore Antipa. La știinţe naturale l-a avut ca profesor pe Grigore Cobălcescu, care i-a stimulat pasiunea pentru biologie. După obţinerea bacalaureatului, a plecat la Paris pentru a se specializa în domeniul biologiei, alǎturi de Emil Racoviţă, Paul Bujor și Ioan Cantacuzino. La Universitatea din Paris s-a specializat în zoologie. În 1891, după susținerea examenului de licenţă și doi ani de specializare, Dimitrie Voinov a revenit în ţară, unde a ocupat catedra de zoologie și morfologie animală a Facultăţii de Ştiinte din București, pe care a deținut-o până în 1937.
A militat pentru dezvoltarea mişcării științifice în România, în cadrul Societății Române de Ştiinţe, fiind vicepreşedinte al secţiei de ştiinte naturale şi, ulterior, devenind preşedinte al acestei instituţii. Profesorul Dimitrie Voinov a adus contribuţii remarcabile la dezvoltarea morfologiei animale şi, în special, a morfologiei celulare. A făcut studii de taxonomie şi histofiziologie asupra organului ciliofagocitar al nefridiilor unui vierme parazitar pe raci; a demonstrat existenţa a trei constituienţi celulari (protoplasmatici): condriomul, vacuomul şi sistemul golgian. Primul în lume care a descoperit aneuploidia sau polisomia la animale.
În 1902, a început seria cercetărilor citologice, pe care le-a continuat timp de trei decenii. Studiile le-a făcut pe diferite grupuri de insecte: coleoptere, lepidoptere şi ortoptere.
Dimitrie Voinov a fost ales, în 1927, membru al Academiei Române, în cadrul căreia a desfășurat o amplă şi îndelungată activitate ştiinţifică.
Lucrări
Principalele lucrări publicate au fost:
• Principii de microscopie (1906),
• Mitocondriile (1916),
• Problema biologică a diferenţierii sexelor (1929).
• Dimitrie Voinov & Crizantema Totoescu, Pagini alese, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1956.
Biografie
A absolvit școala primară la Focşani, după care s-a înscris la Liceul Internat din Iaşi, unde a fost coleg cu Emil Racoviţă și Grigore Antipa. La știinţe naturale l-a avut ca profesor pe Grigore Cobălcescu, care i-a stimulat pasiunea pentru biologie. După obţinerea bacalaureatului, a plecat la Paris pentru a se specializa în domeniul biologiei, alǎturi de Emil Racoviţă, Paul Bujor și Ioan Cantacuzino. La Universitatea din Paris s-a specializat în zoologie. În 1891, după susținerea examenului de licenţă și doi ani de specializare, Dimitrie Voinov a revenit în ţară, unde a ocupat catedra de zoologie și morfologie animală a Facultăţii de Ştiinte din București, pe care a deținut-o până în 1937.
A militat pentru dezvoltarea mişcării științifice în România, în cadrul Societății Române de Ştiinţe, fiind vicepreşedinte al secţiei de ştiinte naturale şi, ulterior, devenind preşedinte al acestei instituţii. Profesorul Dimitrie Voinov a adus contribuţii remarcabile la dezvoltarea morfologiei animale şi, în special, a morfologiei celulare. A făcut studii de taxonomie şi histofiziologie asupra organului ciliofagocitar al nefridiilor unui vierme parazitar pe raci; a demonstrat existenţa a trei constituienţi celulari (protoplasmatici): condriomul, vacuomul şi sistemul golgian. Primul în lume care a descoperit aneuploidia sau polisomia la animale.
În 1902, a început seria cercetărilor citologice, pe care le-a continuat timp de trei decenii. Studiile le-a făcut pe diferite grupuri de insecte: coleoptere, lepidoptere şi ortoptere.
Dimitrie Voinov a fost ales, în 1927, membru al Academiei Române, în cadrul căreia a desfășurat o amplă şi îndelungată activitate ştiinţifică.
Lucrări
Principalele lucrări publicate au fost:
• Principii de microscopie (1906),
• Mitocondriile (1916),
• Problema biologică a diferenţierii sexelor (1929).
• Dimitrie Voinov & Crizantema Totoescu, Pagini alese, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1956.