George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912, Iași – d. 8
octombrie 2008) a fost un medic și om de știință american de origine română,
specialist în domeniul biologiei celulare, Laureat al Premiului Nobel pentru
Fiziologie și Medicină în anul 1974. De asemenea, Dr. George E.Palade a fost
premiat în 1986, în Statele Unite, cu Medalia Națională pentru Știință - în
biologie(National Medal of Science) pentru: '"descoperiri fundamentale
('pioneering') a unei serii esențiale de structuri supercomplexe, cu înaltă
organizare, prezente în toate celulele vii", (inclusiv cele umane).
S-a născut la Iași în 1912, într-o familie de profesori, tatăl său fiind profesor de filosofie, iar mama sa profesoară de liceu. Mediul familial l-a încurajat în prodigioasa sa formație intelectuală.
În 1930 este admis ca student la Facultatea de Medicină a Universității din București, pe care o absolvă în 1940, obținând titlul de Doctor în Medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice. În perioada 1942 - 1945, George Palade a servit în Corpul Medical al Armatei Române.
Cum nu era biochimist, a inițiat o colaborare cu Philip Siekevitz. Împreună au combinat metodele de fracționare a celulei cu microscopie electronică, producând componenți celulari care erau omogeni morfologic. Analiza biochimică a fracțiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor organule subcelulare ca un component major producător de energie. Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicația mecanismului celular al producției de proteine. El a pus în evidență particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau "corpusculii lui Palade". Împreună cu Keith Porter, a editat revista "The Journal of Cell Biology" (Revista de Biologie Celulară), una dintre cele mai importante publicații științifice din domeniul biologiei celulare.
S-a născut la Iași în 1912, într-o familie de profesori, tatăl său fiind profesor de filosofie, iar mama sa profesoară de liceu. Mediul familial l-a încurajat în prodigioasa sa formație intelectuală.
În 1930 este admis ca student la Facultatea de Medicină a Universității din București, pe care o absolvă în 1940, obținând titlul de Doctor în Medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice. În perioada 1942 - 1945, George Palade a servit în Corpul Medical al Armatei Române.
Cum nu era biochimist, a inițiat o colaborare cu Philip Siekevitz. Împreună au combinat metodele de fracționare a celulei cu microscopie electronică, producând componenți celulari care erau omogeni morfologic. Analiza biochimică a fracțiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor organule subcelulare ca un component major producător de energie. Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicația mecanismului celular al producției de proteine. El a pus în evidență particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau "corpusculii lui Palade". Împreună cu Keith Porter, a editat revista "The Journal of Cell Biology" (Revista de Biologie Celulară), una dintre cele mai importante publicații științifice din domeniul biologiei celulare.