Grigore T. Popa (n. 1 mai 1892, Şurăneşti, Vaslui - d. 18 iulie 1948, Bucureşti) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române.
Elev la Liceul Naţional Iaşi în perioada 1903-1911, urmează apoi Facultatea de Medicină din Iaşi. După specializări la Chicago (bursă Rockefeller) şi Londra, Gr. T. Popa revine în ţară, unde devine titular al Catedrei de Anatomie şi Embriologie la Institutul de Anatomie Iaşi al Facultăţii de Medicină din Iaşi (1928). A lucrat în acest oraş până în 1942, când s-a transferat la Bucureşti. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relaţiilor neuroendocrine, sistemul porthipofizar, i-au asigurat o recunoaştere mondială. GRIGORE T. POPA rămâne în istoria endocrinologiei prin descoperirea sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar împreuna cu australianca UNA FIELDING (University of Cambridge) în 1930, în perioada cand lucrau împreuna la Londra şi reprezintă un moment memorabil. Lucrând în laboratorul profesorului Rainer din Bucureşti, profesorul Popa a început studiul vaselor sangvine, care adesea sunt foarte clar văzute la autopsii trecând de-a lungul tijei hipofizei umane. Beneficiind de o bursă Rockfeller, la sugestia profesorului Eliot Smith, profesorul Popa si Una Fielding au realizat acest studiu prin disecţia a 40 de cadavre adulte, 10 feţi de vârste diferite, dar şi de caini, pisici, porci, cai şi oi. S-au făcut secţiuni seriale frontale sagitale şi transversale şi s-a folosit injectarea cu cerneală de India. Aceste cercetări au fost comunicate în 1930 la Anatomical Society of Great Britain and Irland University College (Londra) şi publicate în "Journal of Anatomy" şi în "The Lancet", pag. 238 - memoriul The Vascular Link between the Pituitary and the Hypothalamus ("Legătura vasculară dintre hipofiză şi hipotalamus").
Aceste lucrări sunt republicate la Academia Română in extenso în 1933 si 1935. La Conferinţa Lister, profesorul Harvey CUSHING a dat un rezumat magistral al faptelor legate de cooperarea funcţională între corpul pituitar şi hipotalamus. Împreună cu G.W. HARRIS publică în 1938 o lucrare experimentală „A tehnique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”. Prin experimentul lui, Gr. T. Popa a descifrat prin testele efectuate mecanismul foarte fin al secreţiei hipotalamusului şi al legăturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrând unitatea hipotalamohipofizară intrevăzută de Cushing. Relaţia dintre sistemul nervos şi sistemul endocrin a preocupat mari oameni de ştiinţă precum G. Roussy şi M. Mosinger, care au publicat „Tratatul de neuroendocrinologie” in 1946, dar natura legăturii dintre creier şi hipofiza era încă controversată. Deşi anatomist, profesorul Popa abordează probleme de biochimie şi hormonologie. Profesorul Popa l-a sfătuit pe George Emil Palade să studieze în Anglia sau America.
Grigore T. Popa reprezintă „sistemul port” între endocrinologia istorică şi endocrinologia modernă. Alte lucrări ale sale sunt investigaţiile privind structura funcţională a pericardului, a meningelor sau a spermatozoizilor, tanicitele, dubla inervare a fibrei musculare, prezenţa în lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei. În 1936, împreună cu Mihail Sadoveanu şi George Topîrceanu, a fondat revista "Însemnări ieşene", publicaţie de prestigiu în cultura românească. Gr. T. Popa s-a stins din viaţă pe 18 iulie 1948, la Bucureşti.
Elev la Liceul Naţional Iaşi în perioada 1903-1911, urmează apoi Facultatea de Medicină din Iaşi. După specializări la Chicago (bursă Rockefeller) şi Londra, Gr. T. Popa revine în ţară, unde devine titular al Catedrei de Anatomie şi Embriologie la Institutul de Anatomie Iaşi al Facultăţii de Medicină din Iaşi (1928). A lucrat în acest oraş până în 1942, când s-a transferat la Bucureşti. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relaţiilor neuroendocrine, sistemul porthipofizar, i-au asigurat o recunoaştere mondială. GRIGORE T. POPA rămâne în istoria endocrinologiei prin descoperirea sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar împreuna cu australianca UNA FIELDING (University of Cambridge) în 1930, în perioada cand lucrau împreuna la Londra şi reprezintă un moment memorabil. Lucrând în laboratorul profesorului Rainer din Bucureşti, profesorul Popa a început studiul vaselor sangvine, care adesea sunt foarte clar văzute la autopsii trecând de-a lungul tijei hipofizei umane. Beneficiind de o bursă Rockfeller, la sugestia profesorului Eliot Smith, profesorul Popa si Una Fielding au realizat acest studiu prin disecţia a 40 de cadavre adulte, 10 feţi de vârste diferite, dar şi de caini, pisici, porci, cai şi oi. S-au făcut secţiuni seriale frontale sagitale şi transversale şi s-a folosit injectarea cu cerneală de India. Aceste cercetări au fost comunicate în 1930 la Anatomical Society of Great Britain and Irland University College (Londra) şi publicate în "Journal of Anatomy" şi în "The Lancet", pag. 238 - memoriul The Vascular Link between the Pituitary and the Hypothalamus ("Legătura vasculară dintre hipofiză şi hipotalamus").
Aceste lucrări sunt republicate la Academia Română in extenso în 1933 si 1935. La Conferinţa Lister, profesorul Harvey CUSHING a dat un rezumat magistral al faptelor legate de cooperarea funcţională între corpul pituitar şi hipotalamus. Împreună cu G.W. HARRIS publică în 1938 o lucrare experimentală „A tehnique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”. Prin experimentul lui, Gr. T. Popa a descifrat prin testele efectuate mecanismul foarte fin al secreţiei hipotalamusului şi al legăturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrând unitatea hipotalamohipofizară intrevăzută de Cushing. Relaţia dintre sistemul nervos şi sistemul endocrin a preocupat mari oameni de ştiinţă precum G. Roussy şi M. Mosinger, care au publicat „Tratatul de neuroendocrinologie” in 1946, dar natura legăturii dintre creier şi hipofiza era încă controversată. Deşi anatomist, profesorul Popa abordează probleme de biochimie şi hormonologie. Profesorul Popa l-a sfătuit pe George Emil Palade să studieze în Anglia sau America.
Grigore T. Popa reprezintă „sistemul port” între endocrinologia istorică şi endocrinologia modernă. Alte lucrări ale sale sunt investigaţiile privind structura funcţională a pericardului, a meningelor sau a spermatozoizilor, tanicitele, dubla inervare a fibrei musculare, prezenţa în lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei. În 1936, împreună cu Mihail Sadoveanu şi George Topîrceanu, a fondat revista "Însemnări ieşene", publicaţie de prestigiu în cultura românească. Gr. T. Popa s-a stins din viaţă pe 18 iulie 1948, la Bucureşti.